Haide să abordăm un subiect tabu, ce zici?
Mă gândeam cât de puțin se vorbește atât în social media, cât și în grupurile sociale despre acest fenomen absolut normal și firesc: dezvoltarea organelor sexuale în adolescență și toate transformările fizice, psihologice și sociale cu care vin la pachet.
Dar, ca să înțelegem toate aceste aspecte, cred că ar fi folositor să explic puțin ce înseamnă adolescența, ca și perioada în sine. Ea se caracterizează ca o perioadă de tranziție și de dezvoltare considerabilă, în care așa zisul copil începe să dorească independență în gândire, dar și independență față de figurile de autoritate, precum sunt părinții. De aceea, putem observa des că perioada aceasta este definită de conflicte frecvente între aparținători și adolescenți.
De ce, vă întrebați?
Pentru că există o serie de transformări chimice în interiorul corpului lor, hormonii alergând de colo-colo. Dintr-o altă perspectivă, adolescentul își dorește să facă parte dintr-un grup social, iar apartenența lui acolo este prioritară în fața oricărui alt lucru. Pubertatea în sine pornește mai timpuriu în cazul fetelor, în jurul vârstei de 12 ani, iar în cazul băieților, vorbim de aproximativ 2 ani întârziere. Odată cu pubertatea, încep și dezvoltarea semnificativă a organelor sexuale secundare, creșterea parului pubian, dar și în alte zone ale corpului și, bineînțeles, mărimea organelor respective.
Îmi aduc și acum aminte cum am trăit eu toată experianța aceea. În jurul vârstei de 12 ani am sesizat apariția părului pe picioare și, credeți-mă, era seminificativ. Începea să îmi fie rușine să merg cu picioarele dezgolite undeva, pentru că, da, se vedea. Puțin mai târziu am început să sesizez creșterea sânilor. Exceptând că veneau la pachet cu o durere de nedescris, de parcă mă lovea un tren în piept, mai era și continuă comparație cu colegele mele de clasă de pe atunci, care toate aveau sânii mai mari și mai frumoși ca ai mei. Și da, cu mintea de acum, înțeleg cât de neimportant este că nu știu cine să aibă sânii mai frumoși ca altcineva sau ca părul de pe corp este ceva normal și fiecare individ decide ce să facă cu el, nefiind nimic rușinos în sine. Dar atunci? Totul era trăit la o altă intensitate. Și aceste lucruri sunt cele observabile.
În cazul tipilor, mărimea penisului rămâne mult timp o enigma. Comunicarea pe această temă e aproape insesizabilă și nu face altceva decât să ridice milioane de întrebări în mintea lor „Oare e suficient de mare?”. Răspuns corect? De fapt, nu există un răspuns corect pentru niciuna dintre aceste întrebări. Cu toții trecem prin perioadele acestea, cu toții ne-am pus întrebări pe care acum poate nici nu le mai recunoaștem față de sine. Frică de curiozitate și rușinea nu fac altceva decât să ne țină pe loc. Ne forțează să găsim soluții nesănătoase și pentru ce?
E mișto să fii curios și curajos în situațiile astea! Intreabă, când nimeni altcineva nu o face, pentru că hei, te ajută să te cunoști mai bine. Crede-mă, îți vei mulțumi singur mai târziu!
Un articol brici!