În cazul subiectelor de educație sexuală, ai frică de?
- Frica de a nu părea “neștiutor”,
- Frica de a nu te afla într-o situație umilitoare, care te împinge de cele mai multe ori în situații în care îți este rușine să vorbești deschis despre sex, atât în public, cât și cu părinții sau prietenii tăi
Ai două tabere:
Ori ești din cea în care și-au început viața sexuală (gen să facă sex) foarte devreme și pun o presiune pe cei care nu și-au început-o sau pe cei care “își prețuiesc” virginitatea și îi îndeamnă și pe restu să facă precum ei. Ceea ce nu-i ok deloc.
- Si aici ne aflăm într-o situație în care în funcție de tabăra din care faci parte, simți o presiune pe tine, iar rușinea apare odată cu discuțiile cu ei, deoarece tu simți ca nu ești ca și ei și asta e extrem de provocator pentru un tânăr (să fie în altă direcție decât cea a grupulu) deoarece grupul îți oferă sentimentul de apartenența la grup.
- în ceea ce privește părinții, oricât de sinceră e relația ta cu ei, există o barieră, venită dintr-o parte ori din ambele parți, pentru a discuta subiectul sex/sexualitate la un nivel profund. Din interviurile culese de noi pana acum, parintii au afirmat că au încercat să discute, dar la un nivel de bază, legat de fiziologia corpului uman, boli cu transmitere sexuală (BTS), contracepție, dar educația sexuală este mult mai mult de atât.
Emoționalitatea este componenta extrem de importantă care este uitată frecvent în ce ține de sex/sexualitate.
- Știi genul ăsta de afirmație? “deci am pătit să rămână blocat prezervativul în mine (da, se poate întâmpla, discutăm într-un alt articol și despre asta)/ am facut sex neprotejat, deși nu mi-am dorit eu asta (să vezi și de consent, btw!)”, ”dar nu pot să merg să-i spun mamei acest lucru”. E foarte posibil să îl recunoști, pentru ca e genul de mentalitate cu care pleaca mulți tineri. Și nu pentru că nu ar avea suportul părinților în cazul în care ar merge la ei, dar există bariera de rușine, pentru că acea persoană este “mama” sau un apropiat cu care nu ai abordat subiecte de genu.
Mai presus de orice, rușinea este o emoție pe care oamenii o iau și o integrează în ființa lor, identificându-se cu ea.
Rușinea ne afectează imaginea de sine, încrederea în forțele noastre proprii și în glasul pe care il avem.
Și poate ai gânduri gen :
“să nu cumva să mă fac de ras”
“să nu par ciudat sau deplasat”
“să nu audă cineva ce spun/fac”
ÎNTREABĂ, fără frică! CONSTIENTIZAREA ASPECTELOR DIN SFERA SEXUALITATII SUNT MAI IMPORTANTE CA “CE SPUNE NU STIU CINE”.
CU TOTII AM TRECUT PRIN DIFICULTATI DIN SFERA ACESTUI SUBIECT TABU. SUNTEM ALATURI DE TINE!